Din nou, aplecat peste o foaie alba... Zadarnic incerc acele cuvinte potrivite. Plimb in mine un amalgam de litere, dar nici una nu pare să se potrivească cu ceea ce vreau să reprezinte acest mic spațiu al meu. Probabil ca nici astazi nu voi reuși sa ajung la o concluzie... Nici nu știu ce să fac. Poate nu ar trebui să mai chinui stiloul, foaia....Poate ar trebui să privesc mai atent la mine și sigur voi gasi o soluție... Poate. Totul se rezumă din nou, ireversibil, la un simplu "poate".
Mâine va fi 24 ianuarie. Zi de căpătâi pentru sufletul fiecarui român. Mă simt totuși, acasă, din ce în ce mai singur... Acesta e sentimentul ce mă domină mai mereu. Suntem un popor străin de tot ce ar trebui să îl alcătuiască, imun la sevele sale. Suntem condamnați să "comemorăm", fără să trăim cu adevărat semnificațiile "Marii Uniri".
Contemplu dezgustat, din adâncul tăcerii, poporul meschin ce-și făurește iar noapte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu