Iertare... Iertare pentru tine, clepsidră de nisip. De fiecare dată când începi să curgi, eu te strâng la piept, cu fiecare fragment pe care ni-l dai. Ciudat!! Chiar revoltător! Cărţile de istorie repetă cu îndârjire că suntem în veacul XXI, şi încă 10 ani peste. Privesc înapoi, realizez că, pe măsură ce cresc, chiar dacă dorm mai puţin, timpul trece din ce în ce mai repede. Chiar dacă ceasul bate la fel de repede, în mine totul curge cu o viteză ameţitoare. Curiozitatea mă îndeamnă să caut un răspuns. Cutia aceasta de plastic, conectată la milioane de minciuni, încearcă să îmi explice că trăim mai puţin cu milionimi de secundă, că planeta îşi încetineşte rotaţia.... Ba chiar că timpul s-ar putea termina.
Îmi place fizica, şi totuşi la această întrebare nici Einstein nu a reuşit să ofere un răspuns. "Einstein a demonstrat că timpul care se scurge pentru un observator aflat pe un corp în mişcare este mai scurt decât timpul scurs pentru un corp în repaus", tot ce poate demonstra una dintre cele mai strălucite minţi ale timpului, prin teoria relativităţii. Vremea trece! Pe strada toţi ne grăbim, către ceva despre care nici nu ştim foarte mai multe. Copii ce îşi doresc să devină adulţi, adulţi ce tânjesc după amintirea unor vechi insule. Maşini rapide, alergători rapizi, gândiri mai rapide.
Am simţit viteza veacului XX. Chiar dacă puţin, am gustat din cupa anilor 90'. Ce pot spune?! Încă nu eram în tranziţie, eram mai calzi, mai primitori şi mai dornici de a încerca ceva nou. Poate de aceea şi reuşeam, dacă nu să oprim trecerea ireversibilă a timpului, să îl facem măcar să treacă mai încet. Am devenit mai cinici, mai aroganţi. Suntem ursuzi când ieşim afară, ne uităm doar înainte şi în jos (probabil după banii pe care unii din noi i-au mai găsit), fără a realiza că mai trebuie să şi trăim. Relaţii interpersonale? Mai există ele? Urăsc ca, la întrebarea simplă "Ce mai faci?" cineva să răspundă "Bine". Atât de simplu să schiţezi un zâmbet, şi totuşi sărim peste acest lucru. M-am săturat să vorbim despre politică, despre un "bla-bla" derizoriu. Vreau să ştiu ce mai faceţi voi, nu mă interesează ce face el sau ea. Vreau să te descopăr. Şi nimic mai mult.
Iertare deci pentru un veac XXI, prea rapid si excentric. Alergam, alergam şi în curând vom prinde ultimul tren către el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu