Privind lumea prin prisma celor care au indrăznit să privească în adâncul infinitului, nu pot să nu remarc cum, cu fiecare secundă, universul este într-o continuă metamorfoză. Mereu m-am gândit la acei exploratori care, având în suflet doar dorinţa de a merge mai departe, au lăsat deoparte prezentul şi s-au avântat spre un necunoscut de cele mai multe ori considerat imposibil.
Haideţi să ne gândim puţin la Cristofor Columb. Necunoscutul reprezenta pe atunci ceva mult mai concret.Un probabil loc pe uscat, care era asociat chiar cu Paradisul. Însă nimeni nu îndrăznise să creadă că acesta ar putea chiar exista. Până când, un navigator anonim a îndrăznit să viseze. Astfel, condus de o dorinţă incomesurabilă, a uitat că la 1500 Pământul nu era rotund şi că destinaţia sa putea chiar să nu existe. Cu mult curaj, s-a luptat cu regulile impuse de propria limitare la realitate şi cu doar 3 nave a plecat pe un tărâm caracterizat doar prin mister. Singur, a înfruntat marea şi condiţia umană, potrivnică înaintării în cunoaştere. Rezultatul? Columb descoperă în dimineaţa zilei de 12 octombrie Lumea Nouă, ulterior denumită America.
De aici, majoritatea dintre noi uită ce a urmat. După încă 2 expediţii fără de care umanitatea poate nu ar fi fost aşa cum o ştim astăzi, celebrul navigator hotărăşte să mai încerce odată, în descoperirea unei rute vestice către India. Deşi primeşte sprijin regal, navele puse la dispoziţie erau inapte pentru un drum atât de lung. După aproape o lună de navigare, la apelul său de a ancora în unul din porturile aflate în imediata apropiere a oraşului Santo Domingo, nu a răspuns nimeni. Măcinat de certurile marinarilor, echipajul a fost redus la doar 2 caravele, care s-au scufundat aproape de Jamaica. După aproape un an în care acesta a cerut ajutor din partea spaniolilor, şi-a abandonat visul, hotărând să nu mai navigheze niciodată.
Iată cum, nu întotdeauna ceea ce pare a fi o filă de excepţie a lumii, este şi veridică. De aceea trebuie să învăţăm că în spatele unui zâmbet se poate ascunde bucurie, dar şi dezamăgire sau tristeţe. Trebuie deci să ne privim în adâncul inimii de două ori înainte de a putea spune că ştim totul despre cel de lângă noi.
Citeam recent într-o oarecare carte că cea mai bună cale de a cunoaşte un om este de a privi în visele sale. Subtil, m-am întrebat dacă este vorba despre vise sau...visuri, deoarece englezii, în ciuda lexicului atât de bogat, se complac în utilizarea termenului "dream".
....frumoase scrieri, frumoase ginduri! de ce asa putin? astept cu interes prima ta carte (sint primul la rind!)...fie sa ai puterea si inspiratia de a continua.
RăspundețiȘtergereandi.