drakecell

Lucru lung... Aproape monoton

2011-02-06T18:03:00.001+02:00

M-am bucurat de ultimele zile de vacanță, departe de aglomerația orașului, într-un loc(cred că unicul) în care îndrăznesc să îmi fac puțină ordine în gânduri. De fiecare dată, în acel spațiu amplasat, zidit în sufletul meu, timpul își are în sfârșit cursul său firesc. Aveam nevoie de ceva liniște... Informația, de cele mai multe ori administrată mult peste doza admisă, m-a obosit, până la dezgust. Amețit de mireasma unei primăveri ce numai în calendar nu-și găsește adăpostul, am meditat asupra unor fapte mai mici sau mai mari, reușind totodată să îmi fac unele planuri cu privire la viitorul apropiat. Pot spune că voi reuși să fiu fericit... Deși această stare e cu totul iluzorie.... Pot spune că am învățat din greșeli și, sunt convins, voi avea șansa să mi le repar. Dar, poate cel mai important, am redefinit cititul: Am "devorat", cu o negrăită plăcere una din cărțile lui Borges. Ceea ce pentru mine înseamnă un singur lucru: Am redescoperit verbul "a citi".

Bănuiesc că tocmai acele rânduri mi-au dat șansa de a vedea că pot să lupt din nou. Care este cauza? Ei bine, cred că tocmai propriul destin. Mereu mi-a plăcut să știu ce urmează să fac.... De la un timp acționam acționam ca o frunză căzândă, fără a mă putea opune unui vânt rece, ce aproape că te condamna la uitare, la fatalism. De astăzi, am întrezărit lumina. Lumina ce te purifică, îți oferă șansa de a avea în palme destinul.

Mulțumesc ție, duh de tuș...

PS: Fotografia din dreapta e relativ echivalentă cu atmosfera în care mi-am petrecut cele... 2 zile mirifice.

Here we go again!

2011-02-04T18:07:00.003+02:00

Seara superbă de vineri, 4 februarie... Lumea din mine e fantastică, cel puțin așa pare în oglindă. Am reușit să ajung astăzi, în căutarea unor materiale de studiu, până la anticariatele de pe "Bulevardul Alexandru Lăpușneanu". Nu știu dacă voi reuși vreodată să exprim în cuvinte nemulțumirea pentru faptul că "Biblioteca Gheorghe Asachi" și-a mutat sediul. Sper că încă mai există... Undeva în grandoarea acestui oraș, tot mai sumbră totuși. Știu, există "BCU". Ok, dar oare satisface nevoile a peste 350.000 de ieșeni?! Improbabil. Așadar, suntem nevoiți să ne procurăm diverse cărți cum putem. Mulțumesc încă odată!! Bănuiesc că voi reuși într-un final să găsesc ceea ce îmi doresc. În caz contrar, voi deveni în mod cert isteric.

Am observat în ultimul timp câteva bloguri noi, fiecare atractiv. Doresc tuturor o doză uriașă de succes și, mai ales, puterea să găsească acele cuvinte potrivite, indispensabile celui ce vrea să împărtășească percepțiile cu privire la aspecte ale realității.

Dincolo de idee

2011-02-03T18:37:00.000+02:00

     Am spus că voi reveni de "Ziua Unirii". Nu am mai scris însă.... Am realizat că nu sunt în măsură să emit opinii cu privire la cele petrecute la Iași. Mica Unire, Marea Unire... România e în definitiv locul de unde am pornit. Fie că purtăm în suflet o Românie persoanală, fie că iubim prostia ori imbecilitatea ce ne domină hotarele...Nu ne putem plasa existența în afara ei.
     Am profitat de cele câteva zile de vacanță pentru a mă odihni. În mare măsură sunt gata pentru noul semestru școlar, sper eu, mai "productiv" ca primul. Îmi propun un nou început, dincolo de idee.

Caut cuvinte...Cuvinte mărunte

2011-01-23T20:34:00.000+02:00

     Din nou, aplecat peste o foaie alba... Zadarnic incerc acele cuvinte potrivite. Plimb in mine un amalgam de litere, dar nici una nu pare să se potrivească cu ceea ce vreau să reprezinte acest mic spațiu al meu. Probabil ca nici astazi nu voi reuși sa ajung la o concluzie... Nici nu știu ce să fac. Poate nu ar trebui să mai chinui stiloul, foaia....Poate ar trebui să privesc mai atent la mine și sigur voi gasi o soluție... Poate. Totul se rezumă din nou, ireversibil, la un simplu "poate".
     Mâine va fi 24 ianuarie. Zi de căpătâi pentru sufletul fiecarui român. Mă simt totuși, acasă, din ce în ce mai singur... Acesta e sentimentul ce mă domină mai mereu. Suntem un popor străin de tot ce ar trebui să îl alcătuiască, imun la sevele sale. Suntem condamnați să "comemorăm", fără să trăim cu adevărat semnificațiile "Marii Uniri".
     Contemplu dezgustat, din adâncul tăcerii, poporul meschin ce-și făurește iar noapte...

Din nou...Din nou eu

2011-01-22T11:21:00.000+02:00

     A trecut o vreme de când nu am mai scris. Încerc să caut un motiv elocvent, precis, însă realizez că un amalgam de gânduri, trăiri și aspecte ale realității nu m-au lăsat să îmi aștern opinii concrete. M-am întors după o perioada lungă....
     Eroii mei au refuzat să rămână materiali, dar în mod sigur locul acesta e mult prea mic pentru ca ei să îl accepte. În definitiv, pământul acesta nu e decât o mare iluzie, locuit de sinceri mitomani. Mitomani ce își asasinează eroii, prin însăși dorința lor de a-i preamări. Da, aproape toți știm că istoria de cele mai multe ori ne îndoctrinează cu fapte ireale.
     M-am săturat să privesc în trecut la cum poporul român își reduce la tăcere oamenii care îi puteau da o șansă. Voi încerca să aduc în discuție de câte ori voi avea ocazia acest subiect.
     Pentru început, trebuie să mă gândesc la un alt nume. Simt că acesta nu mă mai reprezintă....

Domnului meu...

2010-11-04T21:05:00.000+02:00

       Domnule Adrian Păunescu,

    Vă rog din tot sufletul să vă ridicați încă o dată! Vă rog să luați în palme toată durerea și, suflând, să o faceți uitată. Avem nevoie de dumneavoastră...

         Cu respect,
             Un cititor

Amintiri din Paradis...

2010-09-15T14:54:00.000+03:00

Privind lumea prin prisma celor care au indrăznit să privească în adâncul infinitului, nu pot să nu remarc cum, cu fiecare secundă, universul este într-o continuă metamorfoză. Mereu m-am gândit la acei exploratori care, având în suflet doar dorinţa de a merge mai departe, au lăsat deoparte prezentul şi s-au avântat spre un necunoscut de cele mai multe ori considerat imposibil.

Haideţi să ne gândim puţin la Cristofor Columb. Necunoscutul reprezenta pe atunci ceva mult mai concret.Un probabil loc pe uscat, care era asociat chiar cu Paradisul. Însă nimeni nu îndrăznise să creadă că acesta ar putea chiar exista. Până când, un navigator anonim a îndrăznit să viseze. Astfel, condus de o dorinţă incomesurabilă, a uitat că la 1500 Pământul nu era rotund şi că destinaţia sa putea chiar să nu existe. Cu mult curaj, s-a luptat cu regulile impuse de propria limitare la realitate şi cu doar 3 nave a plecat pe un tărâm caracterizat doar prin mister. Singur, a înfruntat marea şi condiţia umană, potrivnică înaintării în cunoaştere. Rezultatul? Columb descoperă în dimineaţa zilei de 12 octombrie Lumea Nouă, ulterior denumită America.

De aici, majoritatea dintre noi uită ce a urmat. După încă 2 expediţii fără de care umanitatea poate nu ar fi fost aşa cum o ştim astăzi, celebrul navigator hotărăşte să mai încerce odată, în descoperirea unei rute vestice către India. Deşi primeşte sprijin regal, navele puse la dispoziţie erau inapte pentru un drum atât de lung. După aproape o lună de navigare, la apelul său de a ancora în unul din porturile aflate în imediata apropiere a oraşului Santo Domingo, nu a răspuns nimeni. Măcinat de certurile marinarilor, echipajul a fost redus la doar 2 caravele, care s-au scufundat aproape de Jamaica. După aproape un an în care acesta a cerut ajutor din partea spaniolilor, şi-a abandonat visul, hotărând să nu mai navigheze niciodată.

Iată cum, nu întotdeauna ceea ce pare a fi o filă de excepţie a lumii, este şi veridică. De aceea trebuie să învăţăm că în spatele unui zâmbet se poate ascunde bucurie, dar şi dezamăgire sau tristeţe. Trebuie deci să ne privim în adâncul inimii de două ori înainte de a putea spune că ştim totul despre cel de lângă noi.

Citeam recent într-o oarecare carte că cea mai bună cale de a cunoaşte un om este de a privi în visele sale. Subtil, m-am întrebat dacă este vorba despre vise sau...visuri, deoarece englezii, în ciuda lexicului atât de bogat, se complac în utilizarea termenului "dream".

Welcome back to school!

2010-09-14T15:44:00.000+03:00

     Da, iată-ne din nou la școală și totodată în ciclul de învățământ liceal. Impresii? Pot spune că mă simt oarecum frustrat de cum a trecut timpul, mai ales că regret acei ani nu foarte îndepărtați în care totul era aproape perfect.
    Așteptări mari, dar și o oarecare doză de îngrijorare îmi străbat acum sufletul. Sunt însă convins că totul va decurge așa cum îmi doresc și până la urmă voi reuși să duc la sfârșit obiectivele impuse. A fi strigat "boboc" este o senzație cu totul nouă, pe care mărturisesc că nu am reușit să o descos, deși câteva diferențe majore între atunci și acum evident există.
    Doresc așadar tuturor celor care au început un nou an școlar mult succes și determinare, atât pe plan educațional, cât și sentimental. Doar nu degeaba se cheamă "scumpii ani de liceu"

Din vacanță în vacanță

2010-08-24T22:15:00.000+03:00

     Bună. Am revenit, pierdut fiind oarecum prin vară și toate locurile minunate pe care aceasta mi le-a descoperit. Am auzit însă că Dani a fugit din oraș. Deși povestea cam dezamăgit în urmă cu aproape o lună despre cum anul acesta nu va ieși nicăieri, a evadat. Îl așteptăm deci să se întoarcă cu speranță că ne va dezvălui câte ceva din aventurile sale.
     Tot ce știu e că s-a rătăcit prin munți, așa cum iubește să o facă. Poate Roza Vânturilor i-a șoptit ceva...

    PS: Mai e puțin și vine toamna. Mai profit cum pot și revin în curând pe blog.

Asculta mai multe audio Muzica

Speeding into the night...

2010-07-30T23:25:00.000+03:00

    Sunt nopți și nopți. De obicei dormi...visezi frumos până dimineață. Ce mă interesează însă sunt acele momente în care, părăsit de somn, te gândești din pătuțul tău primitor la orice. Da, e adevărat. am unele simptome de insomniac. Ca orice omuleț fără somn, începi să visezi cu ochii deschiși. Atunci ai 2 variante... Fie cineva pătrunde în micul tău univers și te trezește la realitate, fie stai, meditezi. Oricine are o viață secretă, despre care nu știe nici măcar el. O viață a sufletului, lipsită de granițe, din care ar putea reașeza totul într-o ordine despre care nimeni nu ar ști exact. Astfel de nopți sunt grele, lungi. Dominat de dorință, din colțul mic al camerei privești lumea așa cum și-ar dori-o sufletul. Tu, ca și persoană, nu mai ai loc în această stupidă ecuație. E un calcul al nematerialului.
     La ce mă gândesc? Fiecare are secrete. Unele mai mici, altele mai mari. Trebuie deci să improvizăm, să ne imaginăm un continent în care toți visătorii se adună, fie ploaie, fie vânt. Abia atunci vom putea să ne descoperim unii pe alții, așa cum suntem noi de fapt. Suntem o mână de pământ, insuflați cu o conștiință a întregului spațiu. În acele seri, ești singur. Doar tu, și gândurile tale, mai bune sau mai rele. E oarecum înfricoșător. Toți vedem o bucată de cer, pe care o percepem în miliarde de alte feluri. Consider că nimic nu nu e mai sincer decât a trăi cu tine însuți. De aceea, am lângă mine un radio. Mereu m-a ajutat să trec peste momente grele, în care mă afundam în bucurii iluzorii sau în singurătate. Așa e, ador să fiu singur. Dar ce te faci când nu mai poți suporta? E un adevărat chin. Și totuși treci peste.
     Doamne, dacă aș putea.... Aș avea alături fiecare om singur. Singurătatea e mai dulce în doi... Deși ești conștient că în mâna ta stau reci, iluzorii, atât lumina, cât și acele fărâmi de întuneric.

Green Revolution și bicicletele gratis!

2010-07-30T14:17:00.000+03:00

     Începând cu 14 Iulie, Parcul Expoziției din Iași s-a umplut de bicicliști. Asociaţia Green Revolution şi Raiffeisen Bank au adus în Moldova, ca și în Târgu-Mureș, Constanța, Cluj 150 de biciclete în cadrul proiectului "I’Velo" . Acestea sunt gratis, pot fi închiriate pe baza actului de identitate, pentru 2 ore, de la 10.00 la 22.00.
     Bineînțeles, nu m-am putut da la o parte și am decis să testez acest program. Împreună cu Daniel, oarecum entuziasmați de beneficiile inițiativei, ne-am prezentat în parc la ora 20.00. Am închiriat deci bicicletele și, după o lungă verificare, întrucât acestea nu sunt într-o stare foarte ok și totul are un preț binestabilit în regulament, am pornit la drum. Chiar și la acea oră, aleasă special pentru evitarea traficului intens, bicicliștii se dovedesc a fi sinucigași. Pur și simplu, NU POȚI evita pericolele. Ce am observat: Mulți șmecheri care sfidează bunul simț ( idioți ce depășesc autobuzul în mișcare sau circulă printre mașini ). Imaginați-vă că aceștia sunt viitorii șoferi. Nu pricep. Dacă tot sunt așa șmecheri... Nu au bani de bicicletă??!
     În orice loc al iașului nu ai cum să mergi cu bicicleta. Unii au trasat linii pe trotuar și le-au denumit piste pentru bicicliști. Alții au stricat trotuarul și l-au pavat. Pistă de bicicliști de 200-300 de m. Am încercat să o luăm pe trotuar. Ei bine, chiar și acolo lumea mergea cu mașina. Probabil că era ceva legat de promovarea mișcării în rândul populației. Îmi pare rău să o spun, NU EXISTĂ NICI CEL MAI ELEMENTAR SIMȚ AL RĂSPUNDERII. De fapt, la ce ar trebui biciclete dacă mulți își pun viața în pericol, făcând manevre stupide?!
     Multă lume se plânge de faptul că nu pot urca cu acele biciclete Copoul și că ar avea nevoie de 18, 22 de viteze. Deși cu multe opriri (cetățeni care aveau dreptul de a folosi trotuarul), am reușit să urc fără a mă plânge prea mult. Chiar mă gândeam uneori la șmecherii ce depășeau în coborâre autobuzele cum vor urca înapoi.Să mai întreacă așa! Am mai observat lipsa unei oglinzi, foarte utilă în abordarea aglomerației. În rest câini, gropi... Ne-am plimbat cam o oră, întrucât trebuia să ajungem acasă. Unii din noi fără bilet, toate chioșcurile fiind evident închise.
     Evident că nu e gratis, deși pare. Ministerul Mediului a plătit totul din buzunarele noastre. Ah, și în plus, pe biciclete sunt puse reclame.
     Cetățeni, hai să dăm iama în ele! Năpustirea, acum!!!

Brigada nunti, inmormantari, botezuri...

2010-07-29T12:42:00.000+03:00

     "Bună dimineața Iași, Bună dimineața România!" Am avut o migrenă îngrozitoare ieri, dar abia am așteptat să vă povestesc o altă aventură superbă! Din câte știu, zona Moldovei este deosebită din punct de vedere al obiceiurilor legate de practicarea credinței. Am avut nefericirea de a asista la o înmormântare...
     Sunt multe lucruri pe care nu le pot înțelege. Primul ar fi: De ce trebuie să plângem disperați după cineva, știind totuși, conform dogmei, că pentru el/ea viața abia începe?! De-a lungul timpului, tind să cred într-o denaturare a adevăratei învățături creștine. Am observat foarte multe superstiții, cele mai multe în contradicție cu ceea ce ar trebui să fim. Una ar fi: De ce să pui bani la pieptul unui om mort? Însăși Biblia ne învață, pe înțelesul tuturor, că de aici plecăm cu mână goală. Bănuiesc că îl cunoașteți pe Alexandru cel Mare. A plecat cu mâinile afară. Deși a cucerit aproape toată lumea. Deci, ce rost are să vină fiecare să pună bani? Bineînțeles, și aici e o etalare a portofelului. Un fel de bătaie stupidă de "cine dă mai mult?" La fel cu duhurile rele... Totuși, suntem creștini!! Toți dăm lecții despre cum ar trebui să ne comportăm, etc. E un subiect oarecum delicat, dar mai avem mult de învățat.
     Văd credința ca pe o manifestare liberă și nu ca pe o obligație. Alt stereotip: De ce ar trebui botezați copiii de la minunata vârstă de câteva luni? Tot Biblia ne învață despre dreptul de a alege. Consider că mai întâi ar trebui să alegem credința pe care vrem să o urmăm și mai apoi să decidem. SINGURI! Credința e ceva mult mai profund decât niște obiceiuri stupide, unele în contradicție cu religia ortodoxă.
     Haideți să ne uităm la cei care nu merg pe calea Adevărului. De ce am impresia că își cunosc atât de bine religia? Și, în același timp, o aplică fără a o înflori cu...ce au mai visat unii sau alții?

Știu că vă e ciudă...

2010-07-27T21:51:00.000+03:00

     De ce? Păi, o perioadă mai lungă de timp (aproximativ o lună) am scăpat de Iași. Știu, nu am fost la curent cu știrile, am fost în altă galaxie, rog politicos deci să mă iertați. Ce s-a întâmplat?!
     Am urmărit totuși, de la un televizor de 10 Inch posturi de știri, viitorul Partid al Poporului... Ce mi se pare grotesc de-a dreptul? Faptul că cineva, indiferent de gradul de inteligență, poate concepe, eventual dezvolta ideile stârnite de stimabilul gropar DD. Ah, am uitat să menționez Domnul. Domnul gropar DD. Am trăit cam două săptămâni cot la cot cu maneliști. Dimineața manele, la prânz manele, seara manele, noaptea muzică lăutărească. Nu fac aluzii la diverse gusturi muzicale, fiecare are dreptul de a alege! Am învățat discografia lu' Cercel, Salam, Dules ori Minune.
    Nopțile erau bestiale. Baștanii, oameni cu bască (semn al dării de mână) se adunau cam pe la orele 20.00. De ce?! În general, pentru zapping între tomberoane și Dum-bla-da. Ok, dar după orele 23.00 venea adevăratul show! Mangă, crăcănată cu picioarele pe masă, mulțimea caută în buzunare telecomanda de la CD-player. Hehee, publicitatea e în toi la Tv, băieții vrea și altceva. Să vină ceva de suflet... Despre copii ( încă neconcepuți ), dușmani ( agentul rutier care dă puncte ba pentru parcare pe trecere, ba pentru idioțenia unuia care te-a izbit pe tine, BOSS ). Ești smecher și asta se știe!! Se face ora 01.00. Dușmanii sunt prea mulți. Tv-ul în surdină e din ce în ce mai mare. O voce jucăușă se aude:
     "Bă nu se poate. Votăm și noi să moară Franța! Ia mă, votează acolo!" Mă retrag ceva vreme afară, din dorința de a nu băga iar bani în buzunarele altora. Se face deci o respectabilă oră 02.00. Hehee... Lucrurile se încing, căci apar filmele de seară. Nu știu dacă se încadrează la XXX, pentru că nu arată decât cum geme o isterică. Băieții sunt mulțumiți și așa. Printre exclamațiile retorice: "Ce bună e asta" unii își mai aranjează tacticos pantalonii, brusc prea strâmți pentru muntele vulcanic al dorinței. Gata, pentru mine e de ajuns.... Vreau să plec undeva, acasă. Lumea e ciudată, rău!! Curiozitatea asta...

     Între timp, am mai aflat că a murit Mădălina Manole, printr-un gest care mi-a demonstrat încă o dată că viața e totuși o mare afacere, în care tu nu trăieși, SUPRAVIEȚUIEȘTI. Fapt valabil, doar în condițiile în care vrei să fii cel mai bun bineînțeles.
     Boc, Băse, luptători cu sistemul, par să nu mai termine de eliminat japițele... Mă gândesc totuși, pentru 6 ani!! O fi mafia mare sau poate....
     Am să revin cu impresii despre tot ce am făcut în zilele următoare.

     PS: Mulțumesc Daniel! Cum care Daniel?! Daniel. Poate mergem la cântat dușmani!:)

"Tot ce e bun tre' sa dispara..."

2010-06-24T21:29:00.000+03:00

M-am săturat să aud la televizor, la fiecare trecere de pietoni, la florării sau în fiecare parc discuţii aberante despre politică... Nu cred nici în Boc (prescurtare de la Băsescu), nici în Udrea, nici în vreun salvator cu inimă mare, gata să se sacrifice pentru binele poporului. Calc printre zeci de capete imbecile, despre care nu pot uita că au ales să trăim aşa. Nu pot, nu vreau să îi iert. Inutil să amintim că sunt uneori macabru. Vreau să murim, cu toţii, cu foamea-n maţe. Şi, cu fiecare secundă pe care o "petrec" prin zonă, realizez că suntem pe calea perfectă pentru propriul sfârșit. Preț de câteva luni, vom mai avea ocazia să îi premiem pe cei ce i-am ales. Prostie, somn, filme dintre cele mai diverse... Își merită statutul, muncesc pentru noi, deci trebuie plătiți. Spun acest lucru cu speranța că, foarte curând, nu vom mai avea buzunare din care să cotizăm. Cel mai probabil își vor lua singuri. Neam de maneliși și tinichigii, bravo nouă!!!!

De ce l-am votat pe Băse? Ca să scăpăm de niște comuniști imaginari și de un bătrânel care ne-ar fi furat pâinea de la gură. Veste proastă: Scenariul actual pare desprins dintr-o carte de istorie, deschisă la capitolul cu dictatori...

Hmmm, foarte foarte interesant. Preşedintele ţării merge la cercetaţi penal în emisiuni create pentru găsirea Elodiei. Cei care deschid gura sunt imediat reduşi la tăcere. Presa este aruncată în gunoi, altfel nu ne-am fi aflat astăzi la un pas de încadrarea acesteia în categoria ameninţărilor statului. Poporul este vrăjit de clovni care promit pâine, chiar dacă nu au auzit de făină. Peste tot, miliţieni cu burta mare (plină cu apă) ce te privesc ignorant, aşteptând să faci prima greşeală. Chiar astăzi am văzut câţiva. Mă urmăreau pe trecere atăt de visători!!! Ah, au trecut două maşini, fără măcar să încetinească. acordarea priorităţii nu intră în discuţie, Nu-şi are rostul. Visul oricărui puşti este de a avea o maşină cu cai fără număr, la care să tragă gagici...Tot fără număr. Nu contează numărul gropilor din şosea, tot în primul stâlp se va izbi.

Cei care aveau ceva de spus au plecat deja. Îmi aştept cuminte rândul, tot mai nerăbdător să scap din această cocină, în care tot noi am vrut să trăim. Îmi vine în minte un singur vers, dintr-o melodie pe care am ascultat-o zilele trecute. Staţi calmi, nu are valoare!

Dacă nu putem să schimbăm lumea, măcar să-i dăm foc!!

Campionatul Mondial de Fotbal - Loteria visului

2010-06-23T19:52:00.003+03:00

Nu sunt neapărat un microbist înfocat. Urmăresc ocazional meciurile de fotbal, şi când fac acest lucru, mi le aleg cu grijă. Nu cred că mai trebuie menţionată lipsa de interes pentru partidele din Liga 1 ( un circ pentru buzunarele lor). Meciurile tricolorilor ale Generațiilor de aur, bronz sau urdă, nu îmi stârnesc simțământul patriotic pentru că, evident, nu aș avea nici un motiv plauzibil.

Un fapt istoric însă, despre care chiar merită discutat este Campionatul Mondial de Fotbal. Aș fi scris puțin mai devreme, dar am așteptat desfășurarea ostilităților. Pentru prima dată în istorie, acesta se desfășoară pe Continentul Negru. Și deloc modest. După cum o iau lucrurile, este una dintre cele mai frumoase ediții. Deși a debutat sub amenințarea sângelui ( au fost și unele atentate), alegerea locației dă o șansă dezvoltării, deschiderii către lumea bună a economiei. În mod cert Africa nu ar fi aleasă fără o infrastructură bine pusă la punct. Și noi care râdeam de acei negri care munceau în țărână...

Poate că au pus asfaltul cu lingurița. Dar, față de scumpele plaiuri natale, aceștia au tăcut și au muncit. Auzeam la știri că am fi menționați în organizarea unei astfel de competiții, la nivel de club oricum, în 2012. O finală chiar. Veste proastă!! Sunt pesimist și spun că nu se va organiza nimic. Pe aeroporturi inexistente?! Pe străzi bombardate și asfaltate, apoi iar asfaltate?! În hoteluri de mizerie, luxoase pe hârtie? Am uitat un mic amănunt. În țărișoara noastră mai sunt și cerșetori, hoți...

Spectacolul fotbalistic?! Incredibil!! de 3-4 zile sunt cu ochii pe meciurile disputate. Se întâmplă exact cum era normal, fără blaturi, aranjamente pe marginea terenului: Echipele altădată considerate importante au început să piardă teren în faţa adevăraţilor campioni, care muncesc în fiecare secundă a meciului. Faptul că Franţa pleacă acasă, previzibil.Declinul acesteia a început de ceva timp, lucru sesizabil chiar şi la Campionatul European de acum doi ani. În locul lor îşi fac apariţia echipe ceva mai anonime, ca de exemplu Paraguay, Uruguay. Italia a fost în schimb o surpriză! Două egaluri, joc ce îl ştiam cu toţii simplu şi eficient, devenit acum doar o amintire. Faza grupelor e pe sfârşite. Adevăratul campionat începe de acum încolo. Mizez pe Argentina. Îmi pare cea mai echilibrată echipă din această ediţie

Nu mă încântă scorurile desprinse aproape din handbal, cu care Portugalia a umilit Coreea de Nord, ţară încă aflată sub stăpânire comunistă şi alte echipe, încă involuate.

Ce ador poate cel mai mult e cum ne comportăm noi, în spiritul mioritic binecunoscut! Nu merge cu echipa naţională la un eveniment diferit de amicale, urmărim meciuri la care dublăm, anticipând fiecare fază, comentatorul sportiv. Mai o bere, mai un popcorn, mai o sămânţă, şi facem ce ştim mai bine:

Aşteptăm cu interes moartea caprei vecinului!!!

Veac XX(I) - Iertare

2010-06-18T20:52:00.000+03:00

    Iertare... Iertare pentru tine, clepsidră de nisip. De fiecare dată când începi să curgi, eu te strâng la piept, cu fiecare fragment pe care ni-l dai. Ciudat!! Chiar revoltător! Cărţile de istorie repetă cu îndârjire că suntem în veacul XXI, şi încă 10 ani peste. Privesc înapoi, realizez că, pe măsură ce cresc, chiar dacă dorm mai puţin, timpul trece din ce în ce mai repede. Chiar dacă ceasul bate la fel de repede, în mine totul curge cu o viteză ameţitoare. Curiozitatea mă îndeamnă să caut un răspuns. Cutia aceasta de plastic, conectată la milioane de minciuni, încearcă să îmi explice că trăim mai puţin cu milionimi de secundă, că planeta îşi încetineşte rotaţia.... Ba chiar că timpul s-ar putea termina.
    Îmi place fizica, şi totuşi la această întrebare nici Einstein nu a reuşit să ofere un răspuns. "Einstein a demonstrat că timpul care se scurge pentru un observator aflat pe un corp în mişcare este mai scurt decât timpul scurs pentru un corp în repaus", tot ce poate demonstra una dintre cele mai strălucite minţi ale timpului, prin teoria relativităţii. Vremea trece! Pe strada toţi ne grăbim, către ceva despre care nici nu ştim foarte mai multe. Copii ce îşi doresc să devină adulţi, adulţi ce tânjesc după amintirea unor vechi insule. Maşini rapide, alergători rapizi, gândiri mai rapide.
    Am simţit viteza veacului XX. Chiar dacă puţin, am gustat din cupa anilor 90'. Ce pot spune?! Încă nu eram în tranziţie, eram mai calzi, mai primitori şi mai dornici de a încerca ceva nou. Poate de aceea şi reuşeam, dacă nu să oprim trecerea ireversibilă a timpului, să îl facem măcar să treacă mai încet. Am devenit mai cinici, mai aroganţi. Suntem ursuzi când ieşim afară, ne uităm doar înainte şi în jos (probabil după banii pe care unii din noi i-au mai găsit), fără a realiza că mai trebuie să şi trăim. Relaţii interpersonale? Mai există ele? Urăsc ca, la întrebarea simplă "Ce mai faci?" cineva să răspundă "Bine". Atât de simplu să schiţezi un zâmbet, şi totuşi sărim peste acest lucru. M-am săturat să vorbim despre politică, despre un "bla-bla" derizoriu. Vreau să ştiu ce mai faceţi voi, nu mă interesează ce face el sau ea. Vreau să te descopăr. Şi nimic mai mult.
     Iertare deci pentru un veac XXI, prea rapid si excentric. Alergam, alergam şi în curând vom prinde ultimul tren către el.

Când Universul tace...

2010-06-17T13:05:00.004+03:00

Martor a două simţiri, privesc pe fereastra unul dintre cele mai înmiresmate miracole ale verii. Mereu altfel, ploaia mă aruncă într-o lume a tăcerilor sublime din care acum, mai mult ca niciodată poate, nici nu mi-aş dori să plec. Am în suflet milioanele de vibraţii ale stropilor ce lovesc ameţitor pământul.

E cald... E atât de cald încât, în geamătul greu al teluricului, aburi îmbrăţişează cosmicul. Niciodată nu am înţeles, de ce noi fugim de ploaie. Aş putea spune chiar că pare să cadă apocaliptic. Însă, ca şi focul, apa te purifică. Trupul e doar un pretext al vieţii. Apa pătrunde acolo, în sufletul tău. Îţi dă putere, dar totodată te face să simţi cât de mic eşti cu adevărat. Nu mai pari a aparţine acestui Univers, aflat sub semnul inconturnabilei furtuni. Modest, îţi strângi aripile, te arunci către pământ.

E chiar spectacolul grandios al vieţii! Tot ce părea a se sfârşi, sfidează ciclul infernal al destinului: Renaşte într-o splendoare copleşitoare. Ici,colo... Câţiva îngeri aşteaptă lumina. Şi ploaia curge şiroind sub picioarele lor, dezmierdându-i galeş cu arome dulci, de cireşe coapte. Cufundat în iluzoriu, rescriu acea poveste a timpului, binecunoscută sufletului meu. Mă visez floare, umbră, copil... Şi fereastra le-a privit pe toate.

Nu ştiu ce îmi place cel mai mult la tine, ploaie. Poate că mă alinţi cu miresmele trecutului... Poate că îmi dai puterea să renasc... Poate...

Asculta mai multe audio Divertisment

Luceafărul - Între astăzi şi 121 de ani -

2010-06-16T09:27:00.003+03:00

Ieri s-au împlinit 121 de ani de la moartea Luceafărului... Ieri s-au împlinit 121 de ani de când, nemuritor şi rece, fizicul eminescian a ieşit din zodia norocului, al cercurilor strâmte.

Nici o clipă nu am contenit să fiu interesat de imaginea poate celui mai pregnant geniu al plaiurilor româneşti. Pagină cu pagină, vers cu vers... Primul geniu descoperit al copilăriei intrase adânc în gena fiinţei mele. Şi eu nu mai conteneam să mă pierd printre rândurile de o greutate incomesurabilă. Domnule Eminescu, au trecut 121 de ani. Şi totuşi, nu toţi vă cunosc. Câţi dintre noi ştiu oare, măcar că aţi fost un geniu?! Să nu mai vorbim de un fragment al unei poezii scrise de dumneavoastră. Ne-am grăbit, într-o tranziţie care nici măcar nu este a noastră, şi am călcat peste valorile care ne definesc. Am fost ieri pe urma paşilor dumneavoastră, am fost pe lângă casa humuleşteanului Creangă, m-am odihnit la umbra teiului de pe dealul Copoului. Încep să nu vă mai simt suflarea melancolică. Mi-e teamă că, în curând, nu vă voi mai auzi nici paşii. Oare v-am meritat noi, chiar şi o secundă?

Astăzi, după 121 de ani de la moartea Luceafărului... Am o singură rugăminte. Reînviaţi, vă rog, în venele acestui popor care se cufundă tot mai adânc într-o stranie tăcere!

Eminescu - Infinit

Gata și examenele...

2010-06-15T20:36:00.000+03:00

       Astăzi a avut loc ultima probă în cadrul examenului de admitere pentru liceu, respectiv cea de limba modernă (limba engleză în cazul meu).
       Totul, de la repartizarea elevilor în săli, până la afișarea listelor cu candidații: pur românism. Nu mi-am imaginat niciodată că un examen s-ar putea desfășura astfel.

                  PENTRU CĂ:

Ați lăsat aproximativ 400 de elevi să își caute un loc în sală, uitându-se la un perete cu liste (scrise cu un font chiar mic, probabil economie de cerneală) ce generau un oarecare stres suplimentar, și mai ales nervi.
Nu ne-ați oferit nici măcar un pahar de apă, în ciuda temperaturii ridicate.
Ați uitat să ne zâmbiți (pare chiar nimic?!)
După proba scrisă am asistat la o nouă rundă de îmbulzeală.
Deși, cei mai mulți aveau impresia că se va respecta o anumită oră de intrare la proba orală, nu s-a întâmplat așa ceva. Și m-ați deranjat din orice aș fi făcut.
Ne-ați lăsat să așteptăm în soare, unii chiar 5-6 ore.
Trăim în România.

.... Vă mulțumim, dragi organizatori de la Colegiul Național Mihai Eminescu. Ne-ați permis, umili, să dăm acest test....

The End... Şi de la capăt

2010-05-12T17:45:00.001+03:00

Au trecut 5 luni.. 5 luni de când am plecat din spaţiul nesfârşit al Bloggeringului. De multe ori am spus că voi reveni, însă am considerat că e mai bine aşa.

Dar, iată-mă din nou, hotărât să o iau de la capăt. Am mai crescut, am început să văd lumea puţin diferit. De aceea, mi-am pus ordine în gânduri, am strâns lucruri pe care abia aştept să vi le împărtăşesc. Sunt în derulare cu câteva proiecte... În viaţa reală şi, mai târziu, pe blog.

Promit că de această dată nu voi mai pleca nicăieri!

Viaţa o ia uşor de la capăt...

Gânduri pentru mai încolo

2009-12-31T19:04:00.000+02:00

Mai sunt aproape 5 ore și vom păși în noul an. Pentru 2010 îmi propun să fiu eu, să nu mai folosesc atâtea măști. În 2009, m-am schimbat aproape radical. Dar, pe undeva. am rămas același. Acum un an îmi dădeam seama că cel mai bun lucru este să ai un zid între tine și exterior. Pur și simplu, e o credință proprie. Aș spune că la anul vreau să-mi iasă toate combinațiile. La anul vreau să fiu sănătos. Cred că e cel mai important lucru. La anul vreau să treacă criza... Chiar dacă în România după o criză urmează alta. La anul vreau să călătoresc mai mult. Vreau să văd mai mult din lumea aceasta atât de mare. Vreau să îmi fac noi prieteni, dar să nu îi dezamăgesc pe cei adevărați, cărora LE MULȚUMESC pentru că mi-au fost aproape.

Așadar, vă urez tot ce e mai bun pentru anul ce vine, promițându-vă că voi fi tot aici.

LA MULȚI ANI 2010!

UPDATE: Aveți grijă la mâncare și băutură!!! Și petarde...

Eclipsă + artificii

2009-12-31T17:03:00.000+02:00

Pentru amatorii de astrologie, în această seară avem eclipsă de lună. Astrul va intra în penumbră începând cu ora 19.15, urmând să atingă punctul maxim la ora 21.22 și să se termine la 23.29. Eclipsele de lună pot fi observate cu ochiul liber, iar in cazul evenimentului de pe 31 decembrie se va putea vedea cum strălucirea discului Lunii scade iar, la momentul maximului, mai puțin de jumătate din Lună va intra în umbra Pământului. Discul lunar va fi impărțit in două, o parte luminoasă și alta (cea din umbra) de culoare roșie-cărămizie, explică Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu"

Așa că, pe lângă artificii... Altă surpriză. Sper să nu fie înnorat.

Ce să faceți de Anul Nou

2009-12-31T16:50:00.000+02:00

Mai sunt câteva ore și intrăm în 2010. Vă las mai jos câteva sfaturi în legătura cu diversele superstiții legate de această perioadă. Sper să fie utile!!

Trebuie neapărat să purtați bănuți în buzunare la miezul nopții. De preferat ar fi euroi, dar merge și cu lei. Bănuiesc că e pentru prosperitate.
Nu uitați să vă achitați datoriile... Oricum de la anul faceți altele. Mă întreb cum facem cu băncile?!
În noaptea dintre ani trebuie să purtați ceva roșu. Aduce noroc.
Să nu dați bani pe 31 si 1 ianuarie. Doar nu vreți iar datorii tot anul.(Totuși, eu de ce mai ur?!)
Se mănâncă 12 boabe de struguri. La fiecare bătaie de ceas se mănâncă o boabă și iți pui o dorință.
Nu uitați să mâncați pește. Astfel veți aluneca printre necazuri, datorii ca un pește.
Prima persoană care vă trece pragul trebuie să fie un bărbat brunet și înalt. Cei blonzi sau roșcați = ghinion. Mai are de purtat și o crenguță de vâsc, pâine și sare.

Cam asta ar fi în general.... Merg să schimb cartușul în imprimantă!!!! Nu de alta, oi fi având ghinion la xerox tot anul!!

Anul Nou: Datini si obiceiuri

2009-12-31T13:06:00.000+02:00

Pur si simplu, mă declar uluit! Am observat cu tristețe că și în acest numărul colindătorilor, dar și cel al urătorilor a scăzut dramatic. Pe strada e...liniște. Și totuși, în ceilalți ani, orașul vuia de cete, de capre, de urși. Ne modernizăm și îngropăm, încet-încet, și tradițiile de la temelia acestui popor. Pentru a nu uita, vă propun câteva exemple de obiceiuri ce prilejuiesc intrarea in noul an.

Primul exemplu care îmi vine în minte e bătaia de la Ruginoasa, județul Iași, o experiență nu foarte plăcută pentru șoferi. Țin minte că, acum cam 5-6 ani, am trecut pe acolo cu mașina, într-o iarnă destul de friguroasă. Mă consider mândru că am scăpat cu mașina întreagă(puțin zdruncinată vă dați seama). În confruntarea tradițională dintre văleni și deleni, câștigătorul având dreptul de a organiza balurile, și deținând un ''monopol'' asupra fetelor din sat, cad de cele mai multe ori victime jandarmii, mobilizați cu sutele. Tinerii au început, evident să folosească și diverse căști sau să își întărească costumele.

Dar, poate nicăieri evenimentul nu are o mai mare amploare ca în Bucovina. Probabil mai toți ați auzit de calendarul cu foi de ceapă, pentru prognoza umidității în anul următor, sau de călușari (Dolhești). Să nu uităm de plugușor... Sau de jocul caprei... Un dans încărcat de simbolistică. Din câte știu, capra "urcă" mai întâi în copac, dar se îmbolnăvește și moare. NU EXISTĂ DOCTOR!!!! Țăranul însuși vorbește cu animalul, care în cele din urmă se trezește, continuându-și jocul. Am avut ocazia să văd și obiceiul ursului, păstrat cu sfințenie în zona Neamțului. La bunici, în fiecare dimineață, pe 31 decembrie sosesc la poartă cete de 10-15 artiști. Nu prea ai cum să descrii în cuvinte ceea ce simți. E mirific. Dansul urșilor în cerc, rostogilirea și moartea se corelează cu trecerea anotimpurilor, aceștia debordănd de energie și talent.

Merg să privesc o ceată, care nu face altceva decât să lovească în disperare o tobă. Voi merge și eu cu uratul, cel mai sigur mai după-amiază. Promit că voi reveni curând.

Început

2009-12-30T20:42:00.002+02:00

Bună seara, bine v-am găsit, la sfârşit de decembrie, într-o seara caldă pentru această perioada de iarnă. Activez de ceva vreme prin preajmă, dar am ezitat de cele mai multe ori să o iau pe cont propriu. Poate lipsa de timp sau interes m-au făcut să amân o posibilă lansare a unei "scurte pauze pentru raţiune". Până acum câteva zile, când am hotărât să încerc. Ce va ieşi, încă nu ştiu sigur. Sper doar să îmi fiţi aproape şi să rezist cât mai mult în comunitatea atât de vastă a bloggeringului.

Mulţumesc mult!!!